Știați că ... ?

 Albert Einstein, la o reuniune mondenă, e acostat de un individ şi întrebat dacă ştie pe de rost toate zecimalele numărului „pi”. „Nu obişnuiesc să-mi încarc me­moria cu lucruri ce se pot afla din orice carte de şcoală!” a zis marele savant.

*

Sylvain Marechal (1750-1803), materialist francez apă­rător al ateismului, a lansat în „Manifeste des égaux” (Manifestul celor egali), cu­noscutul apel: „Dispăreţi odată, revoltante distincţii între bogaţi şi săraci, mari şi mici, stăpâni şi slugi, guvernanţi şi guvernaţi”. Pe mormântul său se poate citi epitaful pe care acest luptă­tor contra misticismului şi l-a compus singur: „Aici se odihneşte un paşnic ateu/ Care n-a implorat niciodată vreun zeu, /Respectaţi-i acest monument funerar/  De amic al virtuţii, şi-al lui Dumnezeu adversar.”

*

Despre autorul teoriei relativităţii circulă multe glume, între care şi o farsă plină de haz. Aflat într-un turneu de conferinţe în Sta­tele Unite, Einstein a ales o temă ştiinţifică pe care o dezvolta la fiecare întâlnire cu auditorul universităţilor americane. După 10—12 pre­legeri, şoferul pus la dispo­ziţie, un yankeu spiritual, îi mărturiseşte că ştie con­ferinţa pe dinafară şi că ar putea-o rosti fără greş. Omul de duh care era Einstein, sedus de idee, îi face propu­nerea ca la următoarea „escală” să-şi schimbe identi­tatea şi să se dea el drept „Profesor”, îmbrăcând pelerina şi pălăria sa devenite celebre. O oarecare asemă­nare fizică existând, totul decurge de minune, numai că, la sfîrşitul reuniunii, un om de ştiinţă cere o lămurire asupra unei chestiuni ştiin­ţifice spinoase. Fără a-şi pierde cumpătul „savantul” travestit exclamă: „Dragă colega, dar acesta e un lucru foarte simplu, chiar şoferul meu, aci de faţă, vă poate răspunde excelent”. Lucru confirmat pe loc!

*

Zvonuri ciudate despre nişte raze fantastice începu­seră să circule în 1896. Se spunea că le-ar fi descoperit profesorul W. Conrad Röntgen (1845-1923), de la Uni­versitatea din Wurzburg, şi că au efecte miraculoase, încât în cele din urmă poliţia din Viena, spre a calma populaţia, a publicat urmă­toarea ordonanţă: „Având în vedere că la cunoştinţa noastră nu au ajuns ştiri despre nişte raze noi, se interzice cu stricteţe să se întreprindă orice fel de expe­rienţe în acest sens, până la lămurirea definitivă a ca­zului şi nu înainte de a se obţine autorizaţia corespun­zătoare de la direcţia poli­ţiei.”

*

Thomas Alva Edison „vrăjitorul de la Menlo-Park” ( proprietatea unde îşi avea laboratorul ), primea zil­nic o mulţime de vizitatori, mai mult curioşi decât preocupaţi de probleme tehnice. Un amic ce-l frecventa de ani de zile, îi pune întreba­rea, mai degrabă vicleană, de ce nu găseşte o soluţie la portiţa de la intrare să nu se mai lase împinsă cu efort de către toţi admiratorii. „Soluţia e gata găsită şi nu am de gând să renunţ la ea, răspunde inventatorul. La fiecare împingere, printr-un sistem de pârghii şi scripeţi, rezervorul din podul casei primeşte 10 litri de apă de la un puţ subteran. Astfel am apă curentă gra­tis, lucru pentru care-ţi mul­ţumesc şi ţie, dragă prie­tene! ”