Pastile de ... râs!

Un ateu se plimba prin padure, minunându-se de frumuseţile naturii:

"Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!".

La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate.

Când se întoarce, vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare.

Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul îl urmează pofticios. Tipul era atât de îngrozit încât, la un moment dat, se împiedică şi cade. Ursul îl apucase deja de un picior aşa că omul, paralizat de frică, răcneşte:

"Doamneeee!!!". În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în care se afla, pădurea rămase neclintită şi o lumină se revărsa din cer. Tipul, şocat, auzi o voce:

"Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora că sunt un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice ... vrei acum să te salvez ? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?".

Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:

"Aş fi ipocrit să Îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuşi într-un fel să devină ursul creştin?".

"Foarte bine" răspunse vocea.

Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.

Ursul îl eliberează din ghearele sale, îşi împreunează labele din faţă şi spune:

"Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin".

*

Comandantul navei, către John „elev":

-Lasă tinere, că ştiu eu bine! Cine nu e-n stare de o meserie ca lumea pe uscat, îl trimit părinţii să se facă mari­nar!

-Nu domnule co­mandant, acum nu mai merge ca pe vremea când eraţi dumneavoas­tră tânăr...

*

Psihiatrul îl întreabă pe pacient:

-Vi se întâmplă să auziţi vocea cuiva, dar fără să ştiţi cine este şi de unde vorbeşte?

-Da!

-Foarte interesant! Şi când vi se întâmplă aşa ceva?

-De câte ori sună telefonul şi mi se adre­sează o voce necunos­cută, fiind o greşeală.

*

-Nu înţeleg de ce se mai afişează mersul trenurilor, dacă ele tot timpul întârzie?!

-Dar de unde să ştie pasagerul că trenul a întârziat, dacă nu se afişează orarul normal!

*

-Deunăzi era să mor de spaimă — po­vesteşte Martin într-un cerc de prieteni. Treceam prin pădure şi văd un şarpe...

-Şi ce-ai făcut?

-Când mă uit mai bine, văd că nu-i decât un băţ!!

-Atunci de ce te-ai speriat?

-Fiindcă băţul pe care l-am înşfăcat să mă apăr era un şarpe adevărat!

*

-Scuzaţi, se adre­sează ospătarul unui consumator care în­cearcă să dispară fără să plătească. Aţi uitat să plătiţi băutura!

-D-aia am şi băut. Să uit.

*

-Acum, prin căsă­torie suntem legaţi pe toată viaţa.

-Nu trebuie să fii chiar aşa de pesimist, iubitule.

*

Odată cineva ne-a furat maşina. Mi-am întrebat nevasta dacă a văzut cumva cum arătau hoţii. Mi-a raspuns că nu, dar a notat numarul maşinii ...

*

Într-o zi, mi-am sunat soţia şi i-am declarat: Draga mea, mă gândeam la tine şi m-a lovit brusc o poftă nebună de amor. La care ea a întrebat: Dar cine-i la telefon?
 

*

I-am spus dentistului meu ca mi s-au  îngălbenit dinţii. Sfatul lui a fost să-i asortez cu o cravată maro ...

*

M-am dus la psihiatrul meu şi i-am povestit: Doctore, în fiecare dimineaţă când mă uit în oglindă, mă apucă brusc o senzaţie cumplită de vomă. Ce crezi că am?
Mi-a raspuns: Nu ştiu, dar cu vederea - cert - stai impecabil!