Turnuri renumite din ţara noastră

     Talentul, priceperea şi hărnicia arhitecţilor şi ale meşterilor populari de la noi, în îmbinarea pietrei cu cărămida pentru a realiza cetăţi, turnuri monumen­tale şi alte tipuri de clădiri înalte pot fi urmărite încă de la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Astfel, la Costeşti, jud. Hunedoara, la sud de Orăştie (18 km), se află urmele unei vestite cetăţi dacice, Cetatea Costeşti-Blidaru. Aceasta constă într-un „castel”-locuinţă întărit cu un val de pământ, un zid de piatră şi un dublu rând de palisade(din pari groşi de lemn). Pe platoul cetăţii se înălţau două impunătoare turnuri-locuinţă. Ele aveau baza din zid de piatră, iar etajul din cărămidă crudă, slab arsă. Etajul era folosit ca locuinţă, iar baza drept cămară pentru provizii.

       Imaginea meşterului is­cusit a devenit nemuri­toare într-una din neste­matele folclorului nostru poetic — Meşterul Manole: „Meşter la zidit/ Şi la plănuit/ Şi la început/ Şi la isprăvit". Unor aseme­nea constructori le sunt datorate numeroase con­strucţii înalte, sub formă de turn cu caracter func­ţional, răspândite în multe părţi ale ţării noastre. Iată câteva dintre ele:

Din Sibiu: Turnul scărilor, ridicat în secolul al XIII-lea, una din cele mai vechi construcţii ale ora­şului. Tot aici mai sunt: Turnul de poartă (sec. XIV), unde se mai văd şi în prezent canalele pe care se lăsa şi se ridica grătarul porţii; Turnul ar­chebuzierilor (sec. XV); Turnul dulgherilor, aflat încă în picioare pe latura sudică a fortificaţiilor; Turnul olarilor(sec. XVI); Turnul de pulbere şi Tur­la pietrarilor, construită în 1638 pe o bază octogonală, mult mai mare decât cele dinainte.

Din Sebeş, jud. Alba, în cetatea Sebeşului: Turnul octogonal, Turnul semi­circular. Turnul cizmarilor şi Turnul croitorilor, cu­noscut mai ales sub nu­mele de Turnul studentu­lui, construite toate către sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea.

Din Sighişoara: Turnul cu ceas este cel mai monumental din turnurile medievale ale Sighişoarei. A fost ridicat în secolul al XVI-lea, ars în 1676, refăcut în 1677 şi re­parat în 1775, 1804, 1894. Sub el se află intrarea principală în cetate. Este înalt de 64 m şi are patru turnuleţe secundare. Ulti­mul etaj, are o galerie de lemn pentru strajă. În 1648 a fost construit în vârful turnului un orologiu cu figurine care simboli­zează zilele săptămânii. Din fortificaţiile cetăţii mai face parte Turnul cositorarilor, clădit o dată cu zi­dul cetăţii şi refăcut în re­petate rânduri. Este înalt de 25 m. Mai trebuie men­ţionate apoi: Turnul Frânghierilor (sec. XIV), Tur­nul măcelarilor (sec. XV), Turnul cojocarilor (sec. XIV), Turnul croitorilor, care străjuieşte cea de-a doua poartă a cetăţii (sec. XIV), Turnul cizmarilor, construit în 1650.

Din Mediaş: Turnul trompeţilor, înalt de 74 m, şi care este azi puţin înclinat (amintind prin aceasta de celebrul turn din Pisa). Aici a fost reţinut Vlad Tepeş în 1476, în urma unui conflict cu Matei Corvin.

Din Braşov : Turnul Casei Sfatului, înalt de 58 m. În acest municipiu mai pot fi văzute Turnul Porţii Ecaterina, cel care indică limita vestică a oraşului, ridicat în secolul al XVI-lea; Turnul negru din secolul al XV-lea, situat pe o stâncă în dreptul Bastio­nului fierarilor. Este înalt de 9 m şi are forma unui patrulater cu ziduri a că­ror grosime are la bază 2 m; Turnul alb, terminat în 1494, are formă semicircu­lară, cu metereze şi guri pentru turnat smoală. Ini­ţial avea şi balcoane, des­tinate posturilor de obser­vaţie.

Din Piatra Neamţ : Turnul ridicat de Ştefan cel Mare în 1499. Este înalt de peste 20 m. Are parterul şi etajul de formă pătrată, cu latura de 5,8 m. De la înălţimea de 7 m capătă formă octogonală. Face parte din complexul arhitectural „Curtea Domnească”.

Din Putna: Turnul tezaurului, construit de Şte­fan cel Mare în anul 1481. Pe faţada sa estică se păs­trează pisania originală.

Din comuna Turnul Roşu, jud. Sibiu: Turnul Roşu, fortifi­caţie medievală masivă, si­tuată în comuna cu ace­laşi nume, ridicată în anul 1453 de Neagoe Basarab.

Din Târgovişte: Turnul Chindiei, din complexul Curţii Dom­neşti, era o construcţie de apărare, în vârful căreia ardea o fla­cără ce putea fi văzută în tot oraşul. A fost edificat în secolul al XV-lea, de către domnitorul Vlad Ţepeş, apoi reparat de Brâncoveanu în 1693—1695 şi de Gh. Bibescu în 1843. Măsoară peste 25 m înălţime şi are diametrul de 9 m. Este al­cătuit dintr-o bază de pia­tră, din două niveluri, cu creneluri, fără ferestre peste care se ridică alte două etaje cilindrice, din cărămidă, cu ferestre şi balcoane sprijinite pe con­sole de piatră. În interior se află o scară de stejar în spirală, întreruptă de trei platforme.