Talentul, priceperea şi hărnicia arhitecţilor şi ale
meşterilor populari de la noi, în îmbinarea pietrei cu cărămida pentru a
realiza cetăţi, turnuri monumentale şi alte tipuri de clădiri înalte pot fi
urmărite încă de la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Astfel, la Costeşti,
jud. Hunedoara, la sud de Orăştie (18 km), se află urmele unei vestite cetăţi
dacice, Cetatea Costeşti-Blidaru. Aceasta constă într-un „castel”-locuinţă
întărit cu un val de pământ, un zid de piatră şi un dublu rând de palisade(din
pari groşi de lemn). Pe platoul cetăţii se înălţau două impunătoare turnuri-locuinţă. Ele aveau baza din
zid de piatră, iar etajul din cărămidă crudă, slab arsă. Etajul era folosit ca
locuinţă, iar baza drept cămară pentru provizii.
Imaginea meşterului iscusit a devenit nemuritoare
într-una din nestematele folclorului nostru poetic — Meşterul Manole: „Meşter la zidit/ Şi la plănuit/ Şi la început/
Şi la isprăvit". Unor asemenea constructori le sunt datorate numeroase construcţii
înalte, sub formă de turn cu caracter funcţional, răspândite în multe părţi
ale ţării noastre. Iată câteva dintre ele:
Din Sibiu: Turnul scărilor, ridicat în secolul al XIII-lea, una din cele mai vechi construcţii ale oraşului. Tot aici mai sunt: Turnul de poartă (sec. XIV), unde se mai văd şi în prezent canalele pe care se lăsa şi se ridica grătarul porţii; Turnul archebuzierilor (sec. XV); Turnul dulgherilor, aflat încă în picioare pe latura sudică a fortificaţiilor; Turnul olarilor(sec. XVI); Turnul de pulbere şi Turla pietrarilor, construită în 1638 pe o bază octogonală, mult mai mare decât cele dinainte.
