Un ateu se plimba prin padure, minunându-se de
frumuseţile naturii:
"Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline!
Ce animale frumoase!".
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în
spatele lui zgomote ciudate.
Când se întoarce, vede un urs ca-n poveşti: mare,
frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare.
Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul îl urmează
pofticios. Tipul era atât de îngrozit încât, la un moment dat, se împiedică şi
cade. Ursul îl apucase deja de un picior aşa că omul, paralizat de frică,
răcneşte:
"Doamneeee!!!". În secunda următoare,
timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în care se afla, pădurea rămase
neclintită şi o lumină se revărsa din cer. Tipul, şocat, auzi o voce:
"Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai
explicat şi altora că sunt un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării
cosmice ... vrei acum să te salvez ? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?".
Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:
"Aş fi ipocrit să Îţi cer brusc să mă consideri
credincios, dar poate ai reuşi într-un fel să devină ursul creştin?".
"Foarte bine" răspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul îl eliberează din ghearele sale, îşi împreunează
labele din faţă şi spune:
"Doamne, binecuvintează aceste bucate.
Amin".
*
