Am început de curând să citesc
„Adolescentul ”, scris de Dostoievski în 1875. Nu ştiu dacă am să-l termin de
citit, însă iată ce am găsit pe parcurs: ideile unui personaj, pe numele său Kraft,
despre lumea înconjurătoare, despre epoca în care trăia, despre Rusia din acea
vreme:
„În epoca noastră ... sunt în
floare mediocritatea şi nepăsarea, cultul inculturii, lenea, incapacitatea şi
pretenţia de a primi totul de-a gata. Nimeni nu-şi mai pune probleme, rar
întâlneşti un om frământat de o idee. ... În Rusia se taie pădurile cu
nemiluita, pământul sărăceşte din ce în ce, se transformă într-o nesfârşită
stepă, pregătită anume pentru calmuci. Dacă într-o zi s-ar ivi un om însufleţit
de elan şi ar sădi un copac, toată lumea l-ar lua în râs: „Îţi închipui cumva
că ai să apuci să-l vezi mare?” Pe de altă parte, pe oamenii cei mai bine
intenţionaţi îi preocupă doar ceea ce va fi peste o mie de ani. A pierit cu
desăvârşire orice principiu de solidaritate între oameni. Toată lumea trăieşte
ca într-un han, de parcă ar avea de gând să părăsească Rusia chiar mâine. Toţi
trăiesc numai pentru clipa de faţă ... ”
Parcă sună cunoscut, pentru noi, cei de „aici” și de „acum”!?!
