Istoria pâinii

Nu se ştie cu precizie unde, când şi cum a început să se coacă prima pâine. Majoritatea istoricilor consideră că prima pâine a fost făcută în extremul Orient. Primele pâini au avut forma unor turte subţiri, fiind coapte pe pietre plate, puternic încălzite.

La început romanii îşi coceau pâinea în cuptoare casnice, iar mai tîrziu, această îndeletnicire a devenit o meserie apreciată, o adevă­rată industrie.

Având un suport energetic foarte important, datorită calităţilor sale nutritive, pâinea este elementul care a intrat profund în conştiinţa umană, încă din epoca preistorică. Începând cu mileniul al patrulea de dinaintea erei noastre, pâinea a dominat meniul zilnic al omului, autori­tate care s-a menţinut până în veacul al XVIII-Iea, chiar în țări cu o civilizaţie avansată. În Franţa secolului al XVIII-lea, pâinea ocupa trei sferturi din alimentaţia omului, iar restul de 25% era completat cu lapte, ouă, legume, fructe, carne şi alte alimente.

foto: http://www.agenda.ro/

Datorită calităţii sale şi a importanţei, pe care milenii de-a rândul a avut-o în hrana oamenilor, reprezentând alimentul de bază al condi­ţiei umane, pâinii i s-a păstrat un deosebit respect.

Poporul nostru, la care noţiunea de pâine se confundă cu aceea de masă, are un adevărat cult al pâinii, de numele căreia a legat foar­te multe obiceiuri şi credinţe. Întâmpinarea unui oaspete de vază cu „pâine și sare" reprezintă și astăzi o deosebită cinste, iar expresia „a mânca pâine şi sare dintr-un taler” cu cineva, înseamnă a împărţi, în mod cinstit, şi binele şi răul cu el. „Bun ca pâinea caldă" este acela care în mod dezinteresat, te ajută la nevoie şi este alături de tine, iar marfa cea bună este foarte căutată şi se vinde repede ca „pâinea cal­dă”. Și astăzi, încă se consideră că „pîinea cea de toate zilele” repre­zintă minimul necesar pentru existența unui om cu resurse modeste de trai, iar „scoaterea sa din pâine", sau „a-i lua pâinea de la gură" echivalează cu distrugerea sa totală, luându-i orice posibilitate de existenţă. Toate aceste exemple au la bază motivaţii de ordin economic, psihologic, tradiţional etc., pe care poporul nostru le nutreşte faţă de pâine.