V - San Marino
Cel de-al cincilea cel mai mic stat.
„Libertas” —acest cuvânt simbolizând voinţa de
libertate este înscris pe stema celei mai vechi republici din lume, San Marino,
care datează din anul 1263, graţie unei Constituţii ale cărei principii au
fost respectate de-a lungul veacurilor. Cu o suprafaţă de 61 kmp şi peste 29000
de locuitori, Republica San Marino este condusă de doi căpitani regenţi, aleşi
din rândul Marelui Consiliu Federal, la fiecare şase luni. Activitatea
legislativă este exercitată de Marele Consiliu — 60 de membri aleşi prin vot
direct, pe o perioadă de cinci ani, iar activitatea executivă — de cei doi
căpitani regenţi şi de Congresul Statului( guvernul).
San Marino a luat naştere în secolul IV e.n.,
prima aşezare cu acelaşi nume — astăzi capitala ţării — fiind întemeiată,
potrivit tradiţiei, de meşterul cioplitor în piatră Marinus din Dalmaţia,
refugiat în anul 301 e.n. pe pantele abrupte ale muntelui Titano. Fiinţând ca
stat independent din secolul al XIII-lea, San Marino şi-a apărat cu dârzenie
libertatea. Începând cu 1463, anul în care Pius al II-lea îi fixa, printr-o
bulă papală, frontierele, San Marino avea să pună capăt oricărui act de
război. Independenţa sa a fost recunoscută pe plan internaţional de Congresul
de la Viena (1815), iar în virtutea Tratatului de prietenie şi bună vecinătate
din 1862, San Marino a recunoscut, până în anul 1971, protectoratul statului
italian. Limba oficială este italiana.
Economia se
bazează pe agricultură (viticultură, pomicultură, culturi de grâu), pe
filatelie, precum şi pe turism, înfloritor datorită peisajelor pitoreşti ale țării, cu relief de coline argiloase şi şistoase, dominat de cele trei vârfuri
calcaroase din Monte Titano şi străbătut de cursul inferior al râului Marano,
tributar Mării Adriatice. Principalele resurse sunt sulful, marmura, rocile de
construcţie.
( va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu