Aproape
toți cocoșii ajunși la maturitate cântă dimineața, când se luminează de ziuă,
în tot timpul zilei și chiar noaptea la diferite intervale de timp. Multă
vreme, cântatul lor a constituit un mijloc de apreciere a scurgerii timpului.
Trezitul din somn la ora fixă, al animalelor și al păsărilor, se află în
directă legătură cu ceasul lor biologic. Este vorba de fenomene înnăscute și
cunoscute sub numele de „ritmuri circadiene”, fenomene
guvernate de sistemul nervos central. Cântatul sau emiterea de sunete se repetă periodic, de mai multe ori în cursul zilei sau a nopții, chiar și atunci când păsările rămân surde sau trăiesc într-o singurătate deplină, separate total de celelalte păsări.
guvernate de sistemul nervos central. Cântatul sau emiterea de sunete se repetă periodic, de mai multe ori în cursul zilei sau a nopții, chiar și atunci când păsările rămân surde sau trăiesc într-o singurătate deplină, separate total de celelalte păsări.
Specialiștii
consideră că această calitate a cocoșilor domestici poate fi inclusă în
categoria așa ziselor semnale acustice teritoriale și este o moștenire de la
strămoșii lor, de pe vremea când aceștia se găseau în stare de sălbăticie. În
sistemul de comunicare între păsări, sunetele joacă un rol vital, deoarece
acestea au câmpul de vizibilitate foarte redus, așa cum este cazul cocoșilor
sălbatici.
Cântatul
mai constituie și o provocare adresată altor masculi care, la rândul lor,
răspund în același fel, pentru a-și delimita teritoriul ocupat de ei. Fiecare
grup de păsări este condus de un mascul, având în stăpânire un teritoriu
anumit, în raza căruia își procură hrana și adăpostul. Teritoriul trebuie păzit
cu strășnicie deoarece poate fi invadat de alt grup.
Agresivitatea
cocoșilor constituie, în același timp și o pavăză împotriva suprapopulării unui
teritoriu, asigurând astfel distribuirea spațiilor vitale și valorificarea de
noi zone.
Prin
cântec, cocoșul își anunță prezența în zona respectivă, avertizând astfel pe
ceilalți că teritoriul este ocupat și nu trebuie încălcat deoarece acesta
obligă la luptă.
Evident
că cele de mai sus capătă o importanță vitală pentru păsările sălbatice. La
găinile domestice acest mod de comportament nu mai are aceeași semnificație
biologocă, deoarece condițiile de viață le sunt asigurate.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu