Glume ... mai vechi şi mai noi

Se spune că elevii ultimei clase a Liceului de băieți din Craiova se hotărâseră să monteze 

Hamlet, pe scena teatrului din orașul lor. Toate bune, dar nimeni nu accepta rolul fantomei. Când i-au propus lui Nanu, profesorul lor de   gimnastică - și frate al poetului Dumitru Nanu, acesta s-a uitat la ei într-o dungă, a zâmbit și le-a replicat:

-          Duceți-vă, bă, la dracu...

-          Zăăău, dom`profesor..... Vă rugăăăm .... Sunteți cel mai indicat.... Leit!...

-          Nu mă, nu ...!

Dar până la urmă l-au convins.

-          Bine, mă, bine; și ce fac eu acolo?

-     Nimic deosebit ... Veniți până la ușă ... spuneți ce aveți de spus, și vă retrageți. Ca să nu vă încurcați, o să batem un cui în canatul ușii, la înălțimea capului ... îl pipăiți cu mâna, și gata ... vă opriți ...

Nanu n-a prea avut timp de repetiții, dar a învățat rolul și se părea că se descurcă. În seara spectacolului..... se face lumina mai mică și apare stafia, luminată de-o lanternă cu „bătaia” spre figură ...

-          O, suflet chinuit, ce te-a făcut să-ți părăsești mormântul? Cine ești tu? ...

-          Eu ... Nanu, mă .... Nanu ... Ce, nu mă știi? ...

Bravând, interpretul prințului continuă:

-          Sărmane ... Ce cauți, nefericită umbră?

-          Caut cuiul ... Cuiul, mă ... Unde-l bătură-ți, fir-ar al dracu` de cui .... Unde-l bătură-ți, mă? ...