Știați că ... ?

Pe numele său adevărat Charles Lutwige Dodgon( 1832-1898), profesor de matematică la Oxford între anii 1855-1881 și autorul mai multor cărți de geometrie, algebră și trigonometrie, Lewis Carroll este cunoscut lumii întregi mai ales ca autor al fermecătoarelor aventuri ale Alicei în Țara Minunilor și în Țara de dincolo de oglindă. El este însă și inventatorul unor savuroase probleme distractive, absurde ca formulare dar impecabile ca logică. 

Iată un exemplu:

Să se obțină consecința logică a următoarelor afirmații: 1. Orice budincă este deliciosă. 2. În această farfurie se găsește o budincă. 3. Nici un aliment delicios nu este dăunător. Desigur, concluzia este că „în această farfurie se găsește un aliment care nu este dăunător”.

 *

Apa ca medicament

Istoria medicinii din secolele XVII și XVIII este plină de referiri la adresa medicului francez Iosif Balsamo care s-a bucurat de o mare faimă în epoca sa datorită unor medicamente „minune” pe care le folosea pentru tratarea pacienților săi, în special a curtenilor lui Ludovic al XIV-lea( 1643-1715). Mult timp s-au întrebat specialiștii cum a fost posibil să se obțină totuși  unele rezultate răsunătoare când se știe precis că medicamentele folosite de Balsamo nu erau altceva decât apă de fântână prescrisă în faimoasele sale rețete. Bineînțeles că el a avut abilitatea să boteze apa cu diferite și alambicate nume latine ca „Nil alind”, Illae repetitate”, „Eadem destilata” etc. Secole de-a rândul, acest „medicament” s-a bucurat de o faimă cum puține altele  au avut-o înainte și chiar după Balsamo.

Înainte de primul război mondial a fost, deasemenea în vogă, tratamentul germanului Kneip, care se baza pe cura de apă, făcătoare de minuni în diferite tipuri de reumatisme și boli digestive.