I - VATICAN
Denumit
oficial Stato della
Città del Vaticano, Vaticanul este cel mai mic stat independent din
lume, având o suprafaţă de 0,44 kmp( 728 locuitori - 1 iulie 1978, iar la sfârșitul anului 2003, 552 de persoane
dețineau cetățenie vaticană). Este situat pe colina Vatican, pe malul drept al
Tibrului, în nord-vestul oraşului Roma, şi cuprinde basilica San Pietro, Piaţa San
Pietro, Palatul Vaticanului şi Academia Pontificală de Ştiinţe (fondată în
1603).
A luat fiinţă în secolul al VIII-lea, când Papa obţine în stăpânire fostele posesiuni bizantine din Italia centrală. Timp de peste 1 000 de ani, din perioada lui Carol cel Mare, care şi-a exercitat autoritatea şi asupra Papei, şi până la intrarea trupelor italiene (20 septembrie 1870), în Roma, proclamată atunci capitala Italiei, papalitatea deţine posesiuni temporare, în cursul procesului de unificare. Regatul Italiei a absorbit treptat aceste posesiuni ale Papei, care se întindeau de la un ţărm la celălalt, de-a lungul regiunii centrale a peninsulei. Procesul a fost definitivat odată cu intrarea, în Roma, a trupelor regelui Victor Emmanuel, în 1870. De atunci nici un Papă nu avea să mai părăsească Vaticanul până la ratificarea Tratatului de la Lateran, la 11 februarie 1929, potrivit căruia, Papa avea putere exclusivă şi jurisdicţie suverană asupra Vaticanului, care a fost declarat teritoriu neutru şi inviolabil. Constituţia din 1947 a Italiei reafirmă adeziunea la Tratatul Lateran dar, în 1967, au început negocieri pentru o revizuire a Concordatului, încheiat, de asemenea, în 1929. În decembrie 1978, cele două părţi au fost de acord asupra unui proiect pentru un nou Concordat, în virtutea căruia cele mai multe dintre privilegiile speciale ale bisericii catolice în Italia să fie abolite. În zilele noastre, Vaticanul este principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.
A luat fiinţă în secolul al VIII-lea, când Papa obţine în stăpânire fostele posesiuni bizantine din Italia centrală. Timp de peste 1 000 de ani, din perioada lui Carol cel Mare, care şi-a exercitat autoritatea şi asupra Papei, şi până la intrarea trupelor italiene (20 septembrie 1870), în Roma, proclamată atunci capitala Italiei, papalitatea deţine posesiuni temporare, în cursul procesului de unificare. Regatul Italiei a absorbit treptat aceste posesiuni ale Papei, care se întindeau de la un ţărm la celălalt, de-a lungul regiunii centrale a peninsulei. Procesul a fost definitivat odată cu intrarea, în Roma, a trupelor regelui Victor Emmanuel, în 1870. De atunci nici un Papă nu avea să mai părăsească Vaticanul până la ratificarea Tratatului de la Lateran, la 11 februarie 1929, potrivit căruia, Papa avea putere exclusivă şi jurisdicţie suverană asupra Vaticanului, care a fost declarat teritoriu neutru şi inviolabil. Constituţia din 1947 a Italiei reafirmă adeziunea la Tratatul Lateran dar, în 1967, au început negocieri pentru o revizuire a Concordatului, încheiat, de asemenea, în 1929. În decembrie 1978, cele două părţi au fost de acord asupra unui proiect pentru un nou Concordat, în virtutea căruia cele mai multe dintre privilegiile speciale ale bisericii catolice în Italia să fie abolite. În zilele noastre, Vaticanul este principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.
( va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu