luni

Pastile de ... râs!



Lui Albert Einstein îi plăceau filmele lui Charlie Chaplin. Demult, îi şi scrisese mare­lui cineast: „Filmul dumneavoastră „Goana după aur” e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om. Einstein.”
Chaplin i-a răspuns: „Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoas­tră n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om. Chaplin.”

*




Lui David Gilbert îi aparţine urmă­toarea frază, rostită într-o prelegere uni­versitară:
- Fiecare om are un anumit orizont: când acest orizont se îngustează într-atâta încât devine extrem de îngust, el se trans­formă într-un punct; iar atunci, omul acela zice: „Iată punctul meu de vedere!”
 

O doamnă, rugându-l pe Albert Einstein s-o cheme la telefon, a precizat că telefonul ei are un număr greu de memorat: 24361.
- Ce vedeţi greu în asta? se miră savantul. Două duzini şi 19 la pătrat, nimic mai mult! 

*

Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Rutherford văzu pe unul din studenţii săi, care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la asemenea ceas târziu.

- Lucrez, zise studentul.
- Dar ziua ce faci? reluă savantul.
- Bineînţeles, lucrez.
- Nu cumva lucrezi şi în zori?
- Ba da, zise studentul, lucrez şi zori. Întunecându-se la faţă,   Rutherford întrebă iritat:
- Atunci, când mai gândeşti?

*

Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la Gottingen, nu avu­sese răgaz să se pregătească suficient pentru un colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant, nepierzându-şi firea, a răspuns însă:
- Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât, vă rog să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu