Știați că ... ?

În 1963 a apărut la Berlin o carte cu titlul „ABC meins Lebens”( ABC-ul vieții mele) scrisă de Marlene Dietrich. Această carte nu conținea nici amintiri, nici impresii, ci doar însemnări scurte, pline de spirit, malițioase, sincere despre cei pe care i-a cunoscut, meditații pe marginea vieții și a oamenilor. Iată câteva dintre ele:

- BACH, JOHANN SEBASTIAN. L-am iubit nespus. Am repetat la vioară câte opt ore pe zi toate solo-urile din sonatele sale. Am făcut și o entorsă la inelarul de la mâna stângă, încât au trebuit să îmi pună mâna în ghips. Când mi-am dat ghipsul jos, mâna îmi slăbise. Mi s-a spus că prin exerciții îndelungate voi putea recâștiga forța degetelor, dar nu voi mai fi în stare niciodată să cânt un concert întreg. Așa că am renunțat la vioară. Și, de atunci, nu-l mai iubesc pe Bach.

- BELMONDO, JEAN PAUL. Un sânge nou, un chip nou, o nouă vitalitate, un nou fluid, o nouă erotică, o nouă naturalețe printre actorii blazați și nevrotici de astăzi.

- BERGMAN, INGMAR. Toți se poartă cu el așa cum te porți cu un rege și, atunci când este cu „supușii” săi, toți îi imită exemplul. E un titlu de onoare să fii alături de el. Umorul său este egal cu fantezia sa. Când s-a hotărât să realizeze primul film în culori, a pus să fie examinați toți cei din „statul său major” în legătură cu capacitatea lor de a distinge culorile.

- CHEVALIER, MAURICE. Maestrul celei mai grele și mai delicate profesiuni scenice.

- DOSTOIEVSKI. Admirația mea pentru el a fost imensă din cea mai fragedă tinerețe. Și astăzi mai știu pe de rost pasaje întregi din romanele sale. „Nopți albe” și „Inimă slabă” m-au făcut să-mi pierd capul.

- MAGNANI, ANNA. O forță a naturii.

- PHILIPE, GERARD. Un actor desăvârșit din punct de vedere fizic și psihic. Personificarea unei imagini romantice. L-am văzut în „Caligula” de Camus, chiar la începutul carierei sale. Zguduită, am așteptat în fața cabinei pentru a-l felicita. Moartea s-a m-a tulburat nu numai pentru că mi-a fost apropiat, deci pentru că l-am pierdut ca om, ci și pentru că odată cu el a pierit de pe scenă întruchiparea idealului romantic.

- SCHOPENHAUER. Lumea sa a fost o lume romantică, dar el a fost realist, ceea ce înseamnă foarte mult. „Lumea ca voință și reprezentare” a fost cartea mea de căpătâi în timpul celor mai importanți ani în care m-am format.

- SHAW, GEORGE BERNARD. O dată mi-a trimis o telegramă cu următorul conținut: „Fă-mi o vizită când vii în Europa pentru a putea discuta despre filmul „Milionara” sau pur și simplu fă-mi o vizită de plăcere. Adresa de pe telegramă era: Socialist. Londra.

- WELLES, ORSON. Ori de câte ori îl văd sau vorbesc cu el, mă simt ca o plantă după ploaie. Mintea sa clară face casă bună cu inima sa largă și generoasă. Pe amândouă le dăruiește cu generozitate.

foto: http://ro.wikipedia.org/