Pastile de ... râs

Marele industriaş şi bancher Leopold Kronenberg (1812—1878) şi-a măritat pe cea mai mare dintre fiicele sale, Maria, cu fiul prinţului Karol Zamoisky. Înainte de nuntă, cei doi cuscri au purtat între ei următoarea discuţie:

- La gustarea de dimineaţă — spunea Kronenberg — eu îi dau fiicei mele un milion. Dumneata, prinţe, ce îi dai fiului dumitale la prânz?

Răspunsul lui Zamoisky a fost net:

- După aşa o gustare, cred că fiul meu nici nu mai are nevoie de prânz!

*

La sfîrşitul celui de-al doilea deceniu al veacului trecut, Lisa Meitner, prima fe­meie germană specializată în fizică, îşi sus­ţinea teza de doctorat cu tema: „Problemele fizicii cosmice". Relatând evenimentul într-un ziar, redactorul a publicat ştirea sub un titlu ce i se păruse mai firesc: „Problemele fizicii cosmetice.”

*

Plutarh, filosoful şi scriitorul din Cheronei (50—125), povesteşte, într-una din scrierile sale, despre o bătrână care s-ar fi adresat, odată, regelui Filip, tatăl lui Alexandru Macedoneanul, solicitându-i s-o asculte şi să-i facă dreptate.

- N-am timp, i-a răspuns regele, şi atunci, bătrîna l-a apostrofat cu uimire:

- Dacă nici tu n-ai timp, atunci de ce te-ai mai făcut rege?

*

Cunoscutului autor francez de comedii, Tristan Bernard (1866 — 1947), unul dintre prietenii săi i-a propus, odată, o plimbare cu automobilul. Acesta, nefiind un virtuoz al volanului, a terminat cursa intrând cu maşina într-un... copac. Din feri­cire, accidentul n-a avut urmări prea grave pentru pasageri. Ieşind din maşina făcută armonică, Tristan Bernard şi-a întrebat atunci prietenul:

- Oare cum reuşeşti să-ţi opreşti maşina atunci când, pe mar­ginea şoselei, nu se află nici-un copac?!

*

În cinstea exploratorului suedez Sven Hedin (1904—1952), după una din marile sale călătorii pline de aventuri, Academia din Stockholm a or­ganizat un banchet omagial. În timpul banchetului, Carol Larson, celebru pentru modul lui de a petrece, a ţinut un toast excesiv de prelungit, descriind cu lux de amănunte strădaniile suferite de explorator din pricina lipsei apei de băut. În încheiere, a adăugat: „Sven Hedin a fost, în timpul acestei călătorii, lipsit de apă, timp de şapte zile. Este un lucru foarte regretabil, dar, pentru mine, aceas­ta nu constituie un lucru excepţional, întrucât eu, de şapte ani, n-am mai pus în gură nici o picătură de apă!”

*

Leó Szilárd, unul dintre întemeietorii bionicii, îşi ţinea cea dintâi prelegere în limba engleză. Terminând, a fost întrebat cu umor de fizicianul Jackson:

- Spuneţi-mi, de fapt, în ce limbă v-aţi ţinut prelegerea? Szilárd, fără să-şi piardă cumpătul, i-a  răspuns  cu   acelaşi umor:

- Bineînţeles, ungureşte. N-aţi observat?

- Ba da, zise Jackson, dar nu înţeleg de ce aţi folosit totuşi atâtea cuvinte englezeşti!