Pastile de ... râs

Un profesor roagă un student la medicină să stabilească doza unui medicament pe care trebuie să-l administreze unui pacient. Tânărul răspunde prompt: 5 grame. Un minut mai târziu, studentul ridică mâna şi spune profesorului că ar vrea să-şi corecteze răspunsul. Profesorul se uită la ceas şi spune:

- Prea târziu. Pacientul dumitale a murit acum 30 de secunde!

*

Pe cînd se găsea la Constantinopol, cronicarul Miron Costin l-a uimit pe sultan cu
înţelepciunea sa. Într-una din zile, sultanul i-a pus o întrebare:

- Câţi înţelepţi are ţara ta acum, când te afli aici la mine?

- Cu unul mai puţin, mărite sultan ! Îi răspunse calm cronicarul.

Sultanul surâse:

- Dar dacă aş veni şi eu la voi, măcar aşa, pentru o zi ? Câţi înţelepţi ar fi?

- Tot atâţia, măria ta, atâta doar, că ar fi un sultan de prisos!

*

- Să presupunem că avem 15 oi, din care 9 sar în prăpastie. Câte oi mai rămân?

- Niciuna, răspunde elevul.

- Sunt surprins de răspunsul tău. Sunt convins totuşi că ştii aritmetică.

- Domnule profesor, dumneavoastră ştiţi aritmetică, dar nu cunoaşteţi oile. Dacă una sare în prăpastie, toate celelalte se duc după ea.

*

Wilhelm I al Germaniei se afla într-o vizită cu fratele său la o mănăstire.

- Ai vreo dorinţă ? l-a întrebat el, pe stareţ.

- Să mi se îngăduie ca, împotriva opreliştei, să călugăresc câte doi fraţi în fiecare an...

- Bine, zise împăratul. Anul acesta îţi voi trimite chiar eu doi fraţi ... şi îi şopti fratelui său „O să-i trimit doi măgari”...

Stareţul, care auzise, interveni cu şiretenie :

- Drept mulţumire, o să dau unuia numele dv. şi celuilalt, pe cel al au­gustului vostru frate...

*

O dată, în cabinetul academicianului N. N. Beketov s-a năpustit un laborant strigînd:

- Nikolai Nikolaievici, în bi­bliotecă a intrat un hoţ!

- Şi ce anume citeşte ? — a întrebat, calm, savantul.

*

Balzac şi Alexandre Dumas-tatăl nu-şi vorbeau de câteva săptămâni. Fiind invitaţi în casa unui prieten, cei doi s-au întâlnit faţă-n faţă. Balzac i-a spus lui Dumas cu voce pu­ternică :

- Când mă voi tâmpi, voi în­cepe a scrie drame!

- Aşa ? - răspunde Dumas. Atunci ce mai aştepţi ?

*

Se ştie că renumitul chirurg Sergman nu fusese un elev prea silitor. Într-o zi, învăţătorul a promis să dea un premiu pen­tru cea mai bună lucrare des­pre lene. Bergman, mândru, a predat o lucrare pe trei pagini. Pe prima pagină era scris mare „Asta", pe a doua „este", pe a treia „lenea". Şi, bineînţeles, a câştigat premiul.

*

Poliţistul îl opreşte pe Charlie Chaplin, care conduce maşina cu viteză neregulamen­tară. Îl amendează cu 20 do­lari, apoi se uită atent la faţa lui.

- Dacă nu mă înşel — spuse el — am mai întâlnit undeva chipul dumitale...

- Este foarte posibil, zâmbi Charlie Chaplin, încântat.

- Ai văzut ? Imediat mi-am dat seama că nu te amendez pentru prima oară.

*

G. K, Chesterton şi Bernard Shaw, deşi erau buni amici, se tachinau adesea. Shaw era înalt şi slab, iar Chesterton era scund şi gras. Într-o zi, Ches­terton îi spuse lui Shaw:

- Cine te vede pe tine, crede că în Anglia bântuie foamea.

- Ai dreptate, răspunse dra­maturgul, dar dacă te vede pe tine se lămureşte cine a pro­dus-o.